heaven for everyone

"Heaven for Everyone" este o piesa scrisa de Roger Taylor. A aparut initial pe albumul Shove It al trupei sale The Cross, cu Freddie Mercury ca solist vocal invitat. A fost reorchestrata de Queen si a aparut pe albumul din 1995 Made in Heaven. Piesa a ajuns pe locul 2 in Topul Single-urilor din Marea Britanie. Clipul video al piesei contine imagini din filmul mut al lui Georges Melies "O calatorie pe Luna" (Le Voyage dans la Lune, 1902).

Heaven for Everyone

This could be heaven
This could be heaven
This could be heaven
This could be heaven
This could be heaven for everyone
This could be heaven
This could be heaven
This could be heaven
This could be heaven for everyone
In these days of cool reflection (reflection)
You come to me and everything seems alright
In these days of cold affections
You sit by me and everything's fine
This could be heaven for everyone
This world could be fed
This world could be fun
This could be heaven for everyone
This world could be free
This world could be one
In this world of cool deception
Just your smile can smooth my ride
These troubled days of cruel rejection
You come to me, soothe my troubled mind
Yeah this could be heaven for everyone
This world could be fed
This world could be fun
This should be love for everyone (yeah)
This world should be free
This world could be one
We should bring love
to our daughters and sons
Love, love, love, love
This could be heaven for everyone
You know that
(this could be heaven for everyone)
Yes!
(this could be heaven for everyone)
This could be heaven for everyone
Listen
What people do to other souls
They take their lives, destroy their goals
Their basic pride and dignity
Is stripped and torn and shown no pity
When this should be heaven for everyone

mad world

Mad World este o melodie a trupei britanice Tears for Fears, scrisa de Roland Orzabal si interpretata de basistul Curt Smith, lansata la 20 septembrie 1982. Melodia a devenit primul hit international al trupei Tears for Fears, ajungand in Top 40 in cateva tari intre 1982 si 1983.

Aproape doua decenii mai tarziu, cantecul a avut o revenire populara cand a fost reinterpretat intr-un stil mult mai lent, asemanator unei balade de catre compozitorii Michael Andrews si Gary Jules pentru coloana sonora a filmului Donnie Darko (2001). Aceasta versiune a ajuns nr.1 in Marea Britanie in decembrie 2003, si a devenit un hit international.

Mad world 

All around me are familiar faces
Worn out places, worn out faces
Bright and early for the daily races
Going nowhere, going nowhere
And their tears are filling up their glasses
No expression, no expression
Hide my head I wanna drown my sorrows
No tomorrow, no tomorrow

And I find it kind of funny
I find it kind of sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I ever had
I find it hard to tell you
I find it hard to take
When people run in circles
It's a very very,
Mad world, Mad world

Children waiting for the day they feel good
Happy birthday, happy birthday
May they feel the way that every child should
Sit and listen, sit and listen
Went to school and I was very nervous
No one knew me, no one knew me
Hello teacher tell me what's my lesson
Look right through me, look right through me

And I find it kind of funny,
I find it kind of sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I've ever had
I find it hard to tell you
I find it hard to take
When people run in circles
It's a very very
Mad world, Mad world
Mad world, Mad world

george toparceanu - in jurul unui divort

George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, București - d. 7 mai 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

IN JURUL UNUI DIVORT

Misu St. Popescu vrea sa divorteze.
Lung prilej de vorbe si de ipoteze!
Unii spun ca Misu singur e de vina,
Ca la ei in casa n-a fost zi senina.
Ca nu poate nimeni sa-i mai intre-n voie
Si-a avut norocul de-a gasit pe Zoe,
Care-i rabda toate de cand l-a luat.
Ca desigur alta nu l-ar fi rabdat
Nici macar o luna, insa biata fata
Este bunatatea personificata!
Ca-nainte Zoe pana nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cind era flacau...
Goldman de la Credit... Guta Popandau,
Angrosist de vinuri, o partida rara
Si cu care Misu nici nu se compara
Toti cu situatii si destul de „bine“,
Refuzati de dansa, ca sa ia... pe cine!
Ca saraca Zoe cand l-a cunoscut
Era fara slujba si dator vandut.
Ca de-atunci incoace ea zadarnic spera,
Ca el n-are-n casa nici o maniera,
Nu respecta seara orele de masa,
Rareori cu leafa nimereste-acasa,
Frecventeaza cele mai de jos localuri
Si se tine noaptea numai de scandaluri...
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Misu St. Popescu este imoral!
Parca ea nu stie ca, de-acum un an,
Dumnealui se tine cu madam Varlan?

O caricatura... un chibrit... o aia
Cu piciorul mare si c-un par cat claia,
O mahalagioaica... Afectata... rea,
De se mira lumea: ce-a gasit la ea?
Altii spun ca totusi nu-i de vina el,
Ca din contra, Misu e un sot model,
Insa ea, Popeasca, este o ingrata.
C-ar fi stat si-acuma tot nemaritata,
Daca din pacate nu s-ar fi gasit
Un neghiob ca Misu, un imbrobodit...
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un var de-al lui
Care-avea la dansii casa cu chirie.
Ca vorbeau adesea la bucatarie,
Mai cu seama ziua cand trecea la masa.
Ca duduca Zoe scutura prin casa
Si nu zice nimeni ca era bigota
Insa frantuzeste nu stia o iota!
Ca gasind odata niste carti franceze,
A rugat pe Misu „s-o initieze“...
(Promitea fetita!) Tot asa mereu,
Azi o sarutare, maine... mai stiu eu?
Ba cu frantuzeasca, ba cu scuturatul,
Pana cand la urma a-ncurcat baiatul!...
Toate astea insa la un loc denota
C-a luat-o goala, fara nici o dota.
Trei perechi de case? Stie Dumnezeu...
Trei perechi de mofturi! N-o spun numai eu.
Intrebati pe Lambru, pe madam Palade
(O persoana-n varsta, foarte cumsecade)
Si pe toata lumea care-o cunostea,

C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...
El putea desigur altfel sa se-nsoare,
Dar in loc sa-i fie recunoscatoare,
Sa-l respecte-n casa si sa-l menajeze,
Dumneaei, din contra, tine sa dicteze!
Misu nu e liber nici macar un pas,
Toata lumea vede ca l-a dus de nas.
Dar in schimb, fireste, ea, de la-nceput
Fara nici o jena a facut ce-a vrut,
Seara, cand o cauti, pleaca la cucoane.
Ziua se ocupa numai cu romane,
Iar bucatareasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mana, pana cand si cheia
De la magazie si de la dulap,
Care va sa zica si-a facut de cap.
Altii spun ca Zoe, la madam Lipan,
A-ntalnit pe unu, Iorgu Damian,
Flutur de saloane, mare puslama.
Ca-ntre ei desigur exista ceva,
Fi’ndca ea-ntr-o clipa de sinceritate
A scapat o vorba la madam Stamate:
„Ah, ma chere, ce nobil si distins baiet!...“
Iar madam Stamate n-a tinut secret,
Si-i destul sa afle cateva persoane...
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a facut pesemne lui o anonima
Unde iscalise doar atat: „Cu stima...“
Si-i scria acolo spun din auzite
Ca „madam Popescu prea se compromite...“
Dar el n-a citit-o, nefiind francata.
Si-a trecut si asta.

In sfarsit, odata
Trebuind sa plece Misu la Vaslui
Pentru niste case, un amic de-al lui,
Unul de la Banca, l-a pornit cu sila
Sa ia trenul numai pana la Chitila
Si sa stea acolo tocmai timpul strict,
Ca sa-i poata prinde in flagrant delict...
Ca venind Popescu si vazand lumina,
A intrat in curte tocmai prin gradina
Si batand la usa care da-n salon,
Cineva din casa i-a stigat: „Pardon!“
Zoe sta de vorba, nici nu s-astepta
(Ca era devreme... zece si ceva)
Si crezand ca-i mata sau vrun alt ecou,
Cand vazu ca-i Misu, a ramas tablou,
El paru deodata foarte incantat.
"Ma iertati le zise ca v-am deranjat!"...
Puse-apoi paltonul peste geamantan
Si venind cu-ncetul catre Damian
Care sta sa plece, zise: "Buna seara.
(Damian atuncea s-a facut ca ceara.)
Nu mai stati de vorba? Poate ca ti-e somn...
Te grabesti prea tare, mult stimate domn!"
Si zicand acestea cu o voce calma,
Vru sa-l ia de guler si sa-i dea o palma.
"Domnule Popescu... nene! stai un pic...
Pe parola noastra ca n-a fost nimic!"...
Damian, saracul, nu stia ce zice,
Dar gasind la urma un moment propice,
Cand vazu ca treaba tot mai rau se-ncurca,
A fugit...

Iar sotii se certara furca.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din „draga“,
Socotind ca astfel va putea s-o dreaga,
Dar la urma urmei, ca sa-l deie gata,
A-nceput sa faca, ea, pe suparata.
Ca odinioara l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar asa mojic...
Si-ntorcand o clipa capul indarat,
I-a strigat din usa: "Te-ai prostit di tat!"...

*
Toate astea insa n-au nici un temei,
Ca nu stie nimeni ce-a fost intre ei.
Vineri toata lumea a putut sa-i vada
Amandoi alaturi, brat la brat, pe strada...
Ei, si stiti, aseara, dupa ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tantica de la Procopoaia
Cand s-a dus sa-i ceara un model de sort?...
Ca madam Popescu nu mai da divort.

republica de la ploiesti

Republica de la Ploiești este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870, evenimente pe care I.L. Caragiale, martor la ostilitati si tanar grefier al magistratului care a anchetat cazul, le tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul și în comedia D-ale carnavalului.

Formarea acestei mișcări conspirative este determinată de dezamăgirea unor oameni politici ai vremii, care sperau ca prin supunerea față de o dinastie străină, să fie realizată o relaxare, o liniște între partidele politice.

In noaptea de 7 spre 8 august, cativa oameni de vaza ai localitatii s-au intalnit mai intai la C.T.Grigorescu, iar mai apoi la Radu Stanian (ambii politicieni liberali), cu gand de a se alatura unei lovituri de stat care va porni in toata tara, cu scopul de a-l alunga de la tron pe principele Carol I de Hohenzollern. 

O parte din ”republicanii ploiesteni”. De la stanga la dreapta: Al. Candiano-Popescu, Stan Popescu, Radu Stanian, preotul Nicolae Ioachimescu

Ploiestenii si-au pregatit steag pentru noua Republica si au schitat administratia locala: Stan Popescu - politaiul orasului, iar Al. Candiano-Popescu urma sa fie prefectul intregului judet. Din acest grup ”revolutionar” nu au lipsit nici preotii, poate cea mai activa figura fiind cea a parintelui Nicolae Ioachimescu, paroh la biserica Sf. Vasile.

Dupa ce au trimis pe unii membri sa stranga oamenii cu care urmau sa treaca la lupta efectiva, o parte din conspiratori, in frunte cu Radu Stanian, s-a dus sa bea si sa petreaca la Hotel Moldavia. Peste ceva vreme, in oras au inceput sa bata clopotele bisericilor, semn ca Republica de la Ploiesti lua fiinta.

Al. Candiano-Popescu s-a dus la cazarma pompierilor, in timp ce alti razvratiti condusi de locotenentul Comiano au mers la telegraf. De acolo urmau sa afle vesti din capitala, numai ca acolo situatia era cat se poate de linistita.

Intre timp, lumea se stransese in fata Primariei de atunci. Revolutionarii au mers la cazarma dorobantilor si au pus mana pe sabii si arme. Apoi au mers la inchisoare si i-au eliberat pe colegii lor de cauza care fusesera inchisi in saptamanile anterioare. Multimea (dupa unii, aproape 3000 de oameni, dupa altii, circa 300) se dusese in piata centrala a orasului si sarbatoarea evenimentul.

Intre timp, Republica de la Ploiesti a suferit doua lovituri fatale. In oras se afla maiorul Polizu, care vazand ce se petrece si-a pus in garda soldatii din subordine si iesind pe strada, a temperat avantul revolutionar al ploiestenilor. In acelasi timp, a trimis un om de-al sau la Bucuresti sa anunte cele intamplate in oras. Al doilea lucru negativ pentru republicanii ploiesteni l-a constituit faptul ca cei care pazeau telegraful, fiind destul de ametiti de bautura, au adormit, iar functionarul a anuntat la Bucuresti revolta din oras. 

Vazand ca celelalte orase nu se alatura revoltei, liderii ploiesteni si-au dat seama ca in cateva ore toata Republica lor se va sfarsi, asa ca multi s-au ascuns sau au fugit din oras cu birjele. In dupa-amiaza zilei de 8 august, soldatii veniti de la Bucuresti in mars fortat au intrat in oras si au pus capat momentului istoric in care Ploiestiul a fost tara pentru mai putin de-o zi.

Al. Candiano-Popescu si alti 41 de capi ai dezordinilor au fost intemnitati si au inceput imediat cercetarile. Procurorul a cerut osandirea faptuitorilor episodului de la 8 august la munca silnica. Numai ca, precum zicala, socoteala Parchetului nu s-a nimerit cu judecata Curtii cu jurati care, cu unanimitate de voturi si spre disperarea prefectului Rizescu, i-a declarat pe toti prevenitii nevinovati si, in consecinta, au fost achitati si pusi in libertate. Mai mult, peste un timp, seful republicanilor, prezidentul de la Ploiesti, capitanul Al. Candiano-Popescu, avea sa devina adjutant al Regelui Carol I, iar multi dintre participantii la evenimente, parlamentari si ministri.

Cea mai plauzibila explicatie istorica ramane aceea a existentei unui plan general de inlaturare a Domnitorului Carol I, plan elaborat de o grupare condusa de I.C. Bratianu, C.A. Rosetti si E. Carada, acesta din urma fiind si artizanul propriu-zis al proiectului esuat. Conform acestuia, in mod simultan, in toate resedintele de judet urmau sa izbucneasca "revolutii locale", preluarea puterii de "republicani" in pactizare cu armata si, odata situatia generalizata, solutionarea problemei si la nivel central. Ceva a zadarnicit insa lovitura de stat, totul s-a contramandat, dar o mica "defectiune", cea de la Ploiesti, a facut ca aici planul sa-si urmeze cursul. 

Mai trebuie spus că sintagma „Republica de la Ploieşti“ este improprie. Aşa cum recunoaşte însuşi Alexandru Candiano-Popescu, de altfel republican convins la acea dată, „nu este adevărat că la 8 August s-a proclamat republica. Această legendă e copil de suflet al reacţiunii. În acea zi, nu s-a proclamat decât căderea Domnitorului şi un guvern provizoriu, prezidat de o regenţă. Forma de guvernământ definitivă era rezervată unei Constituante“. De altfel, republicanii constituiau doar o minoritate între conspiraţionişti. Mişcarea a fost îndreptată exclusiv în direcţia înlăturării dinastiei germane de Hohenzollern şi a aducerii unui prinţ apropiat de Franţa împăratului Napoleon al III-lea, neurmărind proclamarea unei iluzorii Republici. 

etimologii latine si slave

In limba română exista foarte multe cuvinte de origine slavă care au sinonime de origine latină.

Etimologie slavă	Etimologie latină (romanică)
BOGATIE – bogat + suf. –ie – Din sl.    bogatu	ABUNDENTA – Din fr. abundant, lat. abundans, -ntis
CEAS – Din sl. Časŭ	ORĂ – Din lat. Hora, it. ora
DRAGAICA – Din bg. dragaika	SANZIANA – Din lat. sanctus dies Johannis
DUH – Din sl. Duhŭ	SPIRIT – Din lat. Spiritus, it. spirito
GRANIŢĂ – Din bg., sarba, croata  granica	FRONTIERĂ – Din fr. frontière
GRESEALA – a gresi + suf. -eala – Din sl. gresiti	EROARE – Din fr. erreur, lat. error, - oris
IAD – Din sl. Jadŭ	INFERN – Din lat. Infernos
IUBIRE – Din sl. ljubiti	AMOR – Din lat. amor, fr. amour, it. amore
A INVINUI – pref. in- + vina + suf. –ui –   Din sl. vina	A ACUZA – Din fr. accuser, lat. accusare
JERTFĂ – Din sl. zrŭtyva	SACRIFICIU – Din lat. sacrificium, fr. sacrifice
MĂGAR – Cf. alb. magar, bg. magare	ASIN – Din lat. asinus
NĂDEJDE – Din sl. nadežda	SPERANŢA – Din it. speranza
PACLA – Din sl. piclu, piklu, bg. paklu, sb. paklo	CEATA – Din lat. caecia
A PARASI – Din sl. parasiti	A ABANDONA – Din fr. abandonner
A PARI – Din sl. p(a)reti	A RECLAMA – Din fr. reclamer, lat. reclamare
PEŞTERĂ – Din sl. peštera	CAVERNĂ – Din fr. caverne, lat. caverna
PRICINĂ – Din bg. prična	CAUZĂ – Din lat. causa, fr. cause
PRIETEN – Din sl. prijateli	AMIC – Din lat. amicus, it. amico
RAI - Din sl. raj	PARADIS - Din fr. paradis,  germ. Paradies
RÂS - Din sl. rysĭ	LINX - Din fr., lat. lynx
A SĂDI - Din sl. saditi	A PLANTA - Din fr. planter, lat. plantare
SCÂRBĂ - Din sl. skrŭbĭ	GREAŢĂ - Greu + suf. - eaţă – Din lat. grevis
SFÂNT - Din sl. sventŭ	SACRU - Din lat. sacer,-era, it. sacro
SILĂ - Din sl. sila	AVERSIUNE - Din fr. aversion, lat.  aversio, -onis
STĂPÂN - Et. nec. cf. sl. stopanŭ	PROPRIETAR - Din fr. propriétaire, lat. proprietarius
STÂLP - Din sl. stlŭpŭ	PILON - Din fr. pylône, it. pilone
VEAC - Din sl. vĕkŭ	SECOL - Din lat. saeculum, it. secolo
VITEJIE – viteaz + suf. -ie – Din sl. vitenzi, bg., sb. vitez	CURAJ – Din fr. courage, it. coraggio, lat. cor = inima
VREME - Din sl. vrĕmen	TIMP - Din lat. tempus, -oris

etimologie tiganeasca

Limbaje argotice există în toate limbile Pământului, iar cel puţin în limbile vorbite în Europa, chiar şi în cele neindoeuropene, majoritatea argourilor conţin şi cuvinte ţigăneşti. 

Cunoasterea termenilor argotici nu este un lucru rău, ci dimpotrivă - o persoană educată ar trebui să fie aceea care cunoaste atât limba literară, cât şi limba populară. 

O teorie foarte răspândită şi în egală măsură falsă (şi Al. Graur a combătut-o) spune că mişto ar veni din nemţescul "mit Stock", adicătelea "cu baston", recte "elegant". Aiurea. Nu există această expresie în germană, în schimb există perechea mishto - nasul în ţigăneşte, care a dat mişto - nasol în româneşte.  În limba romilor ele sunt exlusiv adverbe (bine - rău), în română se folosesc şi ca adjective. Adjectivele cu sens de frumos - urât în ţigăneşte sunt shukar (invariabil) şi djungaló/í (masc./fem.), care au dat şucar şi giungaliu, jungaliu (ultimul rar folosit, de regulă de bilingvi) în română. (Pamfil - Cetatean al Planetei)


Naşpa reprezintă o trunchiere a adjectivului naşparliu, care circulă în paralel si care provine cu mare probabilitate din adjectivul ţigănesc nasvaló (cu accentul pe vocala finală şi cu varianta nasfaló, cf. Micul dicţionar rom-român al lui Gh. Sarău); acesta are sensul "bolnav", de la care se poate imagina uşor o extindere negativă. (Rodica Zafiu)

the usual suspects

• 
  

  The Usual Suspects (Suspecti de serviciu), SUA, 1995,  regia - Bryan Singer, distributia - Gabriel Byrne, Kevin Spacey,   Chazz Palminteri, Benicio Del Toro, Stephen Baldwin, Kevin Pollack, Pete Postlethwaite.

  2 premii Oscar in 1996: pentru cel mai bun actor in rol secundar - Kevin Spacey si pentru cel mai bun scenariu original - Christopher McQuarrie.
  
  
  "Cel mai tare truc nascocit vreodata de catre Diavol a fost sa convinga lumea ca nu exista." Aceasta replica, rostita spre finalul acestui fabulos film de ologul Roger Verbal Kint reprezinta ideea de baza a acestui thriller inteligent, plin de suspans si sange rece regizat de Bryan Singer. 
  
  
  Totul incepe cand autoritatile din New York aresteaza cinci tipi cu o reputatie dintre cele mai dubioase, suspectati ca ar fi participat la jaful unui camion cu arme. Anchetele politiei, vor declansa un carusel al violentei care se va termina intr-un carnagiu soldat cu 27 de cadavre si cu o cantitate de cocaina in valoare de 91 de milioane de dolari lipsa. 
  
  
  Din grupul celor arestati fac parte Dean Keaton (Gabriel Byrne), un fost politist devenit escroc, McManus (Stephen Baldwin), un expert in jafuri de tot felul, Hockney (Kevin Pollack), un criminal inveterat, Fenster (Benicio del Toro), un tip dur cu limba ascutita. Si, bineinteles, Roger Verbal Kint, ologul aparent natang, inzestrat cu un talent deosebit de a concepe planuri ingenioase datatoare de grele dureri de cap bancherilor si politistilor. 
  
  
  Pentru agentul special David Kujan (Chazz Palmintieri), Keaton este grangurul cel mare. In timp ce incearca sa puna mana pe acesta, cei cinci suspecti de serviciu, pusi temporar in libertate, jefuiesc o companie de taxiuri din New York. Prada – o mare cantitate de smaralde neslefuite. Cum timpii morti nu sunt deloc pe sufletul celor cinci, urmeaza o alta lovitura, spargerea unui magazin de bijuterii. Din pacate, misiunea da gres terminandu-se cu un carnagiu. Din acest moment, incepe nebunia, pentru ca, dupa toate probabilitatile, in toata afacerea si-a bagat coada Keyser Soze, un geniu al raului, un personaj malefic pe care nimeni nu l-a vazut la fata, dar de care toti – buni si rai – se tem. Soze pune la cale o intalnire cu cei cinci si ii salveaza de la racoare. Pentru ca sa se revanseze fata de el, le propune o misiune de o zi, aproape imposibila, cu 1% sanse de a ramane in viata, dar cu promisiunea capturii de 91 de milioane de dolari. 
  
  
  Dupa o confruntare apocaliptica, Verbal Kint si un criminal ungur spitalizat pe nume Arkosh Kovash sunt cei doi supravietuitori ai unui masacru si incendiu ce au loc pe un vapor din portul Los Angeles. Keaton se afla printre cei dati disparuti, dar trupurile sunt imposibil de identificat. In masacru pare a fi implicat si Keyser Soze. Kujan incepe sa-l interogheze pe Verbal si lucrurile par a se descalci. Este doar o aparenta, pentru ca finalul aduce o incredibila rasturnare de situatie, principalul mister al filmului persistand pana la ultimul cadru: cine este diabolicul Keyser Soze?
• Verbal ii spune lui Kujan povestea lui Keyser Soze: dupa ce rivalii sai unguri i-au invadat casa, el i-a surprins omorandu-i sotia si copiii, si apoi a masacrat intreaga grupare. Apoi el a actionat sub acoperire, netratand niciodata direct cu cineva, si a devenit "o poveste cu fantome pe care criminalii o spun copiilor lor la culcare". Kujan, anterior necunoscand personajul Soze, l-a intrebat despre el pe agentul FBI care il interogase pe supravietuitorul criminal ungur. Agentul FBI i-a spus ca auzise ani de zile zvonuri despre Soze, care s-a izolat in spatele unor straturi de raufacatori care nu stiau pentru cine lucreaza. 
• In noaptea afacerii cu cocaina, vanzatorii (un grup de mafioti argentinieni) si cumparatorii (un grup de mafioti unguri) erau la docuri. Dimineata, a fost gasit pe tarm cadavrul unui barbat argentinian si s-a aflat ca barbatul, Arturo Marquez, pentru a scapa de inchisoare, le-a marturisit autoritatilor ca el l-ar putea identifica pe Keyser Soze. Un grup de unguri, cel mai probabil acelasi grup pe care Soze aproape l-a anihilat in Turcia, s-a oferit sa-l cumpere pe Marquez de la grupul argentinian pentru 91 milioane $. Folosind minciuna unei afaceri cu cocaina, Soze i-a trimis la docuri pe Verbal si echipa lui, cand de fapt aceasta fusese o acoperire pentru Soze pentru a putea sa patrunda personal pe nava si sa-l ucida pe Marquez nedescoperit.
• Dupa ce Verbal si-a incheiat povestea, Kujan concluzioneaza ca Keaton a fost de fapt Keyser Soze. El este convins de faptul ca Keaton si-a inscenat moartea si l-a lasat in mod intentionat pe Verbal ca martor. 
• Avand cautiunea stabilita, Verbal isi retrage efectele personale si pleaca. Cateva momente mai tarziu, Kujan, relaxandu-se in birou, realizeaza socat ca detaliile si numele din povestea lui Verbal sunt stranse de pe diferite obiecte din camera. El isi da seama ca cea mai mare parte a povestii lui Verbal a fost inventata in folosul lui si alearga dupa el, trecand pe langa un fax pe care se primeste portretul robot al lui Keyser Soze, care seamana cu nimeni altul decat cu Verbal Kint. 
• In acest timp, Verbal se indeparteaza de sectia de politie, abandonand paralizia cerebrala simulata si disparand cu o masina care-l astepta. Filmul se incheie cu Verbal repetand citatul sau din Charles Baudelaire: "Cel mai mare truc pe care diavolul l-a nascocit vreodata a fost sa convinga lumea ca nu exista", urmat de descrierea sa anterioara a lui Keyser Soze: " Si asa, el a disparut."

• 
  

  
  

andrew wyeth

Andrew  Newell Wyeth (1917-2009) a fost un pictor realist american, lucrand in principal intr-un stil regionalist. El a fost unul dintre cei mai bine cunoscuti artisti plastici americani de la mijlocul secolului XX.

Wind from the Sea (Vant dinspre mare), 1948

The Carry, 2003

the virgin queen

The Virgin Queen (Regina fecioara) este un serial TV din 2005, o miniserie in 4 parti bazata pe viata reginei Elisabeta I. Coloana sonora originala a fost compusa de Martin Phipps, partitura vocala fiind asigurata de Mediaeval Baebes. Versurile melodiei  interpretate in cursul secventei initiale provin dintr-un poem atribuit reginei Elisabeta I, asa incat nu se stie cu certitudine cine l-a scris in realitate. Poemul se numeste On Monsieur’s Departure (Despre plecarea domnului) si este scris sub forma unei meditatii asupra esecului negocierilor pentru casatoria ei cu Francois, duce de Anjou.

I grieve and dare not show my discontent,

I love and yet am forced to seem to hate, 

I do, yet dare not say I ever meant, 

I seem stark mute but inwardly do prate. 

I am and not, I freeze and yet am burned, 

Since from myself another self I turned.

My care is like my shadow in the sun,

Follows me flying, flies when I pursue it, 

Stands and lies by me, doth what I have done. 

His too familiar care doth make me rue it. 

No means I find to rid him from my breast, 

Till by the end of things it be supprest.

Some gentler passion slide into my mind,

For I am soft and made of melting snow; 

Or be more cruel, love, and so be kind. 

Let me or float or sink, be high or low. 

Or let me live with some more sweet content, 

Or die and so forget what love ere meant.

The Virgin Queen

My care is like my shadow,

laid bare beneath the sun,

it follows me at all times,

and flies when I pursue it,

I freeze and yet am always burned,

since from myself I turn,

I love and yet am forced to hate,

I seem stark mute,

inside I prate.

I love and yet am forced to hate,

I seem stark mute ,

inside I prate,

some gentler love doth ease itself

into my heart and mind,

for I am soft and made of snow,

love be more cruel or so be kind.

The Work of the Lord

Hallelujah! Hallelujah!

Dies ihre Eres mu.

Hallelujah! Hallelujah!

Dies ihre Eres mu Christe.

Domine Jesu Desire ihre (?) ma Jesu Il est ihre Et vien (?) toulous Christe

Then it is better

To bring him to the fear

His head began to swell with Thine

And bore the pain of Thou.

And to cause my death

For all my service

Now take my liege.

Just take it all for Thee.

I am bounded to endure.

Hallelujah! Hallelujah!

Dies ihre Eres mu Christe.