republica de la ploiesti

Republica de la Ploiești este denumirea unei mișcări antimonarhice din data de 8 august 1870, evenimente pe care I.L. Caragiale, martor la ostilitati si tanar grefier al magistratului care a anchetat cazul, le tratează cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul și în comedia D-ale carnavalului.

Formarea acestei mișcări conspirative este determinată de dezamăgirea unor oameni politici ai vremii, care sperau ca prin supunerea față de o dinastie străină, să fie realizată o relaxare, o liniște între partidele politice.

In noaptea de 7 spre 8 august, cativa oameni de vaza ai localitatii s-au intalnit mai intai la C.T.Grigorescu, iar mai apoi la Radu Stanian (ambii politicieni liberali), cu gand de a se alatura unei lovituri de stat care va porni in toata tara, cu scopul de a-l alunga de la tron pe principele Carol I de Hohenzollern. 

O parte din ”republicanii ploiesteni”. De la stanga la dreapta: Al. Candiano-Popescu, Stan Popescu, Radu Stanian, preotul Nicolae Ioachimescu

Ploiestenii si-au pregatit steag pentru noua Republica si au schitat administratia locala: Stan Popescu - politaiul orasului, iar Al. Candiano-Popescu urma sa fie prefectul intregului judet. Din acest grup ”revolutionar” nu au lipsit nici preotii, poate cea mai activa figura fiind cea a parintelui Nicolae Ioachimescu, paroh la biserica Sf. Vasile.

Dupa ce au trimis pe unii membri sa stranga oamenii cu care urmau sa treaca la lupta efectiva, o parte din conspiratori, in frunte cu Radu Stanian, s-a dus sa bea si sa petreaca la Hotel Moldavia. Peste ceva vreme, in oras au inceput sa bata clopotele bisericilor, semn ca Republica de la Ploiesti lua fiinta.

Al. Candiano-Popescu s-a dus la cazarma pompierilor, in timp ce alti razvratiti condusi de locotenentul Comiano au mers la telegraf. De acolo urmau sa afle vesti din capitala, numai ca acolo situatia era cat se poate de linistita.

Intre timp, lumea se stransese in fata Primariei de atunci. Revolutionarii au mers la cazarma dorobantilor si au pus mana pe sabii si arme. Apoi au mers la inchisoare si i-au eliberat pe colegii lor de cauza care fusesera inchisi in saptamanile anterioare. Multimea (dupa unii, aproape 3000 de oameni, dupa altii, circa 300) se dusese in piata centrala a orasului si sarbatoarea evenimentul.

Intre timp, Republica de la Ploiesti a suferit doua lovituri fatale. In oras se afla maiorul Polizu, care vazand ce se petrece si-a pus in garda soldatii din subordine si iesind pe strada, a temperat avantul revolutionar al ploiestenilor. In acelasi timp, a trimis un om de-al sau la Bucuresti sa anunte cele intamplate in oras. Al doilea lucru negativ pentru republicanii ploiesteni l-a constituit faptul ca cei care pazeau telegraful, fiind destul de ametiti de bautura, au adormit, iar functionarul a anuntat la Bucuresti revolta din oras. 

Vazand ca celelalte orase nu se alatura revoltei, liderii ploiesteni si-au dat seama ca in cateva ore toata Republica lor se va sfarsi, asa ca multi s-au ascuns sau au fugit din oras cu birjele. In dupa-amiaza zilei de 8 august, soldatii veniti de la Bucuresti in mars fortat au intrat in oras si au pus capat momentului istoric in care Ploiestiul a fost tara pentru mai putin de-o zi.

Al. Candiano-Popescu si alti 41 de capi ai dezordinilor au fost intemnitati si au inceput imediat cercetarile. Procurorul a cerut osandirea faptuitorilor episodului de la 8 august la munca silnica. Numai ca, precum zicala, socoteala Parchetului nu s-a nimerit cu judecata Curtii cu jurati care, cu unanimitate de voturi si spre disperarea prefectului Rizescu, i-a declarat pe toti prevenitii nevinovati si, in consecinta, au fost achitati si pusi in libertate. Mai mult, peste un timp, seful republicanilor, prezidentul de la Ploiesti, capitanul Al. Candiano-Popescu, avea sa devina adjutant al Regelui Carol I, iar multi dintre participantii la evenimente, parlamentari si ministri.

Cea mai plauzibila explicatie istorica ramane aceea a existentei unui plan general de inlaturare a Domnitorului Carol I, plan elaborat de o grupare condusa de I.C. Bratianu, C.A. Rosetti si E. Carada, acesta din urma fiind si artizanul propriu-zis al proiectului esuat. Conform acestuia, in mod simultan, in toate resedintele de judet urmau sa izbucneasca "revolutii locale", preluarea puterii de "republicani" in pactizare cu armata si, odata situatia generalizata, solutionarea problemei si la nivel central. Ceva a zadarnicit insa lovitura de stat, totul s-a contramandat, dar o mica "defectiune", cea de la Ploiesti, a facut ca aici planul sa-si urmeze cursul. 

Mai trebuie spus că sintagma „Republica de la Ploieşti“ este improprie. Aşa cum recunoaşte însuşi Alexandru Candiano-Popescu, de altfel republican convins la acea dată, „nu este adevărat că la 8 August s-a proclamat republica. Această legendă e copil de suflet al reacţiunii. În acea zi, nu s-a proclamat decât căderea Domnitorului şi un guvern provizoriu, prezidat de o regenţă. Forma de guvernământ definitivă era rezervată unei Constituante“. De altfel, republicanii constituiau doar o minoritate între conspiraţionişti. Mişcarea a fost îndreptată exclusiv în direcţia înlăturării dinastiei germane de Hohenzollern şi a aducerii unui prinţ apropiat de Franţa împăratului Napoleon al III-lea, neurmărind proclamarea unei iluzorii Republici.