Limbaje argotice există în toate limbile Pământului, iar cel puţin în limbile vorbite în Europa, chiar şi în cele neindoeuropene, majoritatea argourilor conţin şi cuvinte ţigăneşti.
Cunoasterea termenilor argotici nu este un lucru rău, ci dimpotrivă - o persoană educată ar trebui să fie aceea care cunoaste atât limba literară, cât şi limba populară.
O teorie foarte răspândită şi în egală măsură falsă (şi Al. Graur a combătut-o) spune că mişto ar veni din nemţescul "mit Stock", adicătelea "cu baston", recte "elegant". Aiurea. Nu există această expresie în germană, în schimb există perechea mishto - nasul în ţigăneşte, care a dat mişto - nasol în româneşte. În limba romilor ele sunt exlusiv adverbe (bine - rău), în română se folosesc şi ca adjective. Adjectivele cu sens de frumos - urât în ţigăneşte sunt shukar (invariabil) şi djungaló/í (masc./fem.), care au dat şucar şi giungaliu, jungaliu (ultimul rar folosit, de regulă de bilingvi) în română. (Pamfil - Cetatean al Planetei)
Naşpa reprezintă o trunchiere a adjectivului naşparliu, care circulă în paralel si care provine cu mare probabilitate din adjectivul ţigănesc nasvaló (cu accentul pe vocala finală şi cu varianta nasfaló, cf. Micul dicţionar rom-român al lui Gh. Sarău); acesta are sensul "bolnav", de la care se poate imagina uşor o extindere negativă. (Rodica Zafiu)
Naşpa reprezintă o trunchiere a adjectivului naşparliu, care circulă în paralel si care provine cu mare probabilitate din adjectivul ţigănesc nasvaló (cu accentul pe vocala finală şi cu varianta nasfaló, cf. Micul dicţionar rom-român al lui Gh. Sarău); acesta are sensul "bolnav", de la care se poate imagina uşor o extindere negativă. (Rodica Zafiu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu